CUVÉTĂ s. f. (geol.) depresiune naturală sau artificială cu un contur circular. Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. (< fr. cuvette) Vezi definitia »

CLAVIOLÍNĂ s. f. instrument muzical care permite reproducerea pe cale electronică a timbrului mai multor instrumente ale unei orchestre simfonice. (< fr. clavioline) Vezi definitia »

variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei Vezi definitia »

CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta) Vezi definitia »

épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră. – Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. – Der. epocal, adj. (memorabil). Vezi definitia »