ATRIBUÍ vb. IV. tr. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A da (ceva) ca venind de la..., a pune pe seama cuiva, în socoteala cuiva. [P.i. atríbui, 3,6 -ie. / < fr. attribuer, cf. lat. attribuere]. Vezi definitia »

TĂUÍ, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pr.: tă-u-i] – Din tău¹. Vezi definitia »

proștitiruí, proștitiruiésc, vb. IV (înv.) a nesocoti, a desconsidera. Vezi definitia »

tarmazuí, tarmazuiésc, vb. IV (reg.) a chinui; a se hârjoni. Vezi definitia »

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »