chimác, chimáci, s.m. (reg., înv.) cal gras. Vezi definitia »

GODÂNÁC, godânaci, s. m. (Reg.) Godac. – Din bg. godinak. Vezi definitia »

LĂIBĂRÁC, lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac. Vezi definitia »

BROTÁC, brotaci, s. m. Broatec. – V. broatec. Vezi definitia »

ciorpác (ciorpáce), s. n. – 1. Vas pentru scos apă. – 2. Capcană de plasă. – 3. Strecurătoare. Rus. čerpak, čorpak, pol. czerpak (Cihac, II, 56), cf. mag. cserpák „pahar.” – Der. ciorpăi, vb. (a scoate un lichid; se spune în special despre zgomotul produs de lingură într-o farfurie de supă). Aceleiași rădăcini îi parține cirăpeală, s. f. (vas de scos apă), cuvînt înv., care provine din mag. cserép „pahar.” Vezi definitia »