FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus) Vezi definitia »

ODONTOLÍT s.n. 1. Tartru dentar. 2. (Geol.) Nume dat unor microforme concreționare carstice care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr. odontolithe, cf. gr. odous – dinte, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ACTINOLÍT s. n. piatră strălucitoare verde, cu cristale alungite radiale. (< fr. actinolithe) Vezi definitia »

BIPARTÍT, -Ă adj. La care participă două părți. [După fr. bipartite, cf. lat. bis – de două ori, partitus – împărțit]. Vezi definitia »

PRETERÍT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat. praeteritum, cf. fr. prétérit, germ. Präteritum]. Vezi definitia »