GĂRDINÁR, gărdinare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se execută manual gardinile (1). – Gardină + suf. -ar. Vezi definitia »

cîntár (cântáre), s. n. – 1. Instrument care servește la stabilirea greutății, balanță. – 2. Fir cu plumb. – 3. Cumpănă a fîntînii. – 4. Orcic, cruce a căruței. – 5. Cîrlig în care se fixează cîrma unui plute. – 6. Cric de ridicat greutăți. – 7. Constelația Balanței. – Mr. cîndare, megl. căntar. Tc. kantar, din arab. qintar (‹ lat. centenarius), în parte prin intermediul ngr. ϰαντάρι (Șeineanu, II, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); cf. alb. kandar, bg., sb. kantar. Pentru a › î, prin intermediul lui *căntări, *căntăresc, cf. Graur, BL, IV, 74. – Der. cîntăreală, s. f. (acțiunea de a cîntări); cantaragiu, s. m. (slujbaș la biroul de control al greutăților), din tc. kantarci; cîntări, vb. (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpăni; a valora). Vezi definitia »

MOBILIÁR, -Ă adj. (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pron. -li-ar. / < it. mobiliare, fr. mobilier]. Vezi definitia »

spanár, spanáre, s.n. (reg.) cuțit pentru făcut draniță. Vezi definitia »

BRONHOPULMONÁR, -Ă adj. referitor la bronhii și plămâni. (< engl. bronchopulmonary) Vezi definitia »