ORBÍLĂ s. m. (Glumeț) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. – Orb² + suf. -ilă. Vezi definitia »

TURTÍCĂ, turtele, s. f. Turtișoară. – Din turtă + suf. -ică. Vezi definitia »

PALÉTĂ s. f. 1. plăcuță de lemn (ovală) pe care pictorii își amestecă culorile când lucrează. ◊ (fig.) gamă cromatică specifică unui pictor, unei lucrări; cromatică, colorit, măiestrie a unui scriitor, compozitor etc. 2. plăcuță rotundă cu mâner pentru lovirea mingii la tenisul de masă. 3. organ al turbinelor sau al roților hidraulice care conduce fluidul. 4. (mar.) platformă în porturi și pe nave la manipularea și stivuirea unor mărfuri. (< fr. palette) Vezi definitia »

PIRIMIDÍNĂ, pirimidíne, s. f. 1. Bază slabă organică cu miros penetrant, C₄H₂N₂. 2. Derivat al pirimidinei (1.). ◊ (în particular) Bază (ca citozina, timina sau uracilul) care intră în compoziția acidului dezoxiribonucleic sau a acidului ribonucleic. (terminolog. științif., transf. din piridină) [MW] Vezi definitia »

SORBITÚRĂ, sorbituri, s. f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghițitură, dușcă. 2. (Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. – Sorbi + suf. -tură. Vezi definitia »