VOLNICÍE, volnicii, s. f. (Înv.) 1. Libertate, neatârnare, independență, autonomie. 2. Autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație. – Volnic + suf. -ie. Vezi definitia »

DENDROCRONOLOGÍE s. f. determinare a vârstei arborilor pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. (< fr. dendrochronologie) Vezi definitia »

RESCRÍE, rescríu, vb. III. Tranz. 1. A copia. 2. A transpune în alt limbaj artistic, în altă formă artistică. – Re¹- + scrie (după fr. récrire). Vezi definitia »

EMPIRÍE s.f. (Liv.) Existență; experiență. [< gr. empeiria]. Vezi definitia »

CAVERNOGRAFÍE s. f. radiografie a sinusului cavernos cu o substanță radioopace. (< fr. cavernographie) Vezi definitia »