Definita cuvantului șiștor
șíștor, -oáre, s.m. și f. 1. (pop.; s.m. și f.) fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: șuștori) fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurul roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitră. 4. (reg.; s.f.; în forma: șuștoare) spetează (la grapă). 5. (reg.; s.f.) fofelnița vârtelniței. 6. (reg.; s.m. pl.; în forma: șuștori) fălceaua meliței. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină ștreașina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii la o stână. 11. (reg.; s.m.) par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șiștor
ajutór (ajutoáre), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor). Vezi definitia »
ÎNCHEGĂTÓR, -OÁRE, închegători, -oare, s. f., adj. 1. S. f. Vas de lemn în care ciobanii pun laptele la închegat. 2. S. f. (Bot.; reg.) Năprasnică (Geranium robertianum). 3. Adj. Care încheagă. – Închega + suf. -ător. Vezi definitia »
a da cosor expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »
AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur. Vezi definitia »
DEFECATÓR s.n. Aparat pentru limpezirea lichidelor. [< fr. défécateur]. Vezi definitia »