a da sonorul mai încet expr. a coborî tonul, a vorbi mai încet. Vezi definitia »

ASCÉT s.m. și f. Sihastru, anahoret, pustnic. ♦ (Fig.) Om care își impune o viață austeră și retrasă. [< fr. ascète, lat. asceta, cf. gr. asketes – deprins, exercitat]. Vezi definitia »

ELECTRÉT s. m. material care prezintă la temperatura obișnuită polarizație electrică, permanentă, fără să fie deformat. (< fr. électrète) Vezi definitia »

păiét s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) mulțime de paie. Vezi definitia »

prospoiét, -ă, adj. (reg.) 1. proeminent. 2. (despre haine, țesături) înfoliat. Vezi definitia »