POSTÚM, -Ă adj. 1. (și s. f.) descoperit, publicat după moartea autorului. ◊ (p. ext.) întâmplat după moartea cuiva. 2. (despre copii) născut după moartea tatălui. (< fr. posthume, lat. posthumus) Vezi definitia »

QUATÉRNIO TERMINÓRUM (qua pron. cva) s. n. inv. (log.) eroare de raționament datorată ambiguității termenului mediu, care face ca silogismul să aibă patru termeni în loc de trei. (< lat. quaternio terminorum) Vezi definitia »

SLUM [SLAM] s. n. casă mizeră, insalubră. ◊ (pl.) cartier de case mizere și insalubre în ghetourile din SUA (< engl. slum) Vezi definitia »

CURATÓRIUM s.n. Instituție spitalicească în care bolnavii erau primiți în vederea unei îngrijiri și a unui tratament special. [Pron. -ri-um. / cf. fr. curatorium, germ. Kuratorium < lat. curare – a îngriji]. Vezi definitia »

FÍLUM s. n. încrengătură. (< lat., fr. phylum) Vezi definitia »