ENTERECTAZÍE s.f. Dilatare a intestinului. [Gen. -iei. / < fr. entérectasie, cf. gr. enteron – intestin, ektasis – extensiune]. Vezi definitia »

cănășúie, cănășúi, s.f. (reg.) cană mică pentru lichide. Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »

MUZICOGRAFÍE s. f. Totalitatea studiilor consacrate muzicii. – Din fr. musicographie. Vezi definitia »

HEMIPLEGÍE s.f. Paralizie a unei jumătăți laterale a corpului; hemiplexie; hemipareză. [Gen. -iei. / < fr. hémiplégie, cf. gr. hemi – jumătate, plege – lovitură]. Vezi definitia »