Definita cuvantului șleau
șleau3, șleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șleau
sau S,iva. În religia hinduistĂ?, zeul care întruchipeazĂ? fortza distructivĂ? a naturii. Face parte, alĂ?turi de Brahma (fortza creatoare)s,i Vishnu (fortza conservatoare), din trinitatea hinduistĂ? (Trimurti). Este considerat s,i ca zeu al literaturii, muzicii s,i dansului. Sotzia lui este zeitza Kali. Vezi definitia »
sáu conj. – Ori. Lat. sĕu. Fonetismul nu este clar. Poate s-ar putea explica pornind de la sῑve, care nu este o var. a lui sĕu, și al cărui rezultat, *seaue, l-ar fi redus pe ea › a, cf. lĕvo › iau. Cf. Meyer-Lübke, Rom. Gr., III; Cihac, I, 233; Scriban. De la sĕu cu aut, după Pușcariu 1533, Tiktin și Candrea. Vezi definitia »
tau (literă grecească) s. m., pl. tau; τ, Τ Vezi definitia »
rau Vezi definitia »
scheau! interj. (reg.; adesea repetat) cuvânt care redă sunetul caracteristic pe care îl scot câinii; ham!. Vezi definitia »