CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere. Vezi definitia »

TĂBLUÍT, -Ă, tăbluiți, -te, adj. Acoperit cu tablă¹. – V. tăblui. Vezi definitia »

SIBARÍT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita. Vezi definitia »

PERMUTÍT s.m. Silicat de aluminiu și de sodiu hidratat. [< fr. permutite]. Vezi definitia »

plănărít s.n. (reg.) operație de nivelare a cărbunilor în vagoane sau în silozuri. Vezi definitia »