PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »

GLOSOLALÍE s.f. Limbaj personal neinteligibil (al unor bolnavi) alcătuit din silabe și cuvinte fără sens. [Gen. -iei. / < fr. glossolalie, cf. gr. glossa – limbă, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »

ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. Vezi definitia »

INCANTÁȚIE s. f. 1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece și vrăji. 2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă. (< fr. incantation, lat. incntatio) Vezi definitia »

EXPURGÁȚIE s.f. (Rar) Expurgare. [< fr. expurgation]. Vezi definitia »