Definita cuvantului binevoitor
BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binevoitor
degazatór s. m., pl. degazatóri Vezi definitia »
trîntór (-ri), s. m. – 1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneș. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup). Vezi definitia »
Educator Vezi definitia »
CULISÓR s. n. piesă prin intermediul căreia un mecanism poate culisa pe un element de ghidare. (< fr. coulisseur) Vezi definitia »
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. Demoralizant. [Cf. fr. démoralisateur]. Vezi definitia »