TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic, de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite. Vezi definitia »

BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, zgâit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi¹. Vezi definitia »

ÎMPUPÍT, -Ă, împupiți, -te, adj. (Reg.) Îmbobocit; înmugurit. – V. împupi. Vezi definitia »

PIPĂÍT², -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi. Vezi definitia »

BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹. Vezi definitia »