CONTÁ vb. intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< it. contare, fr. compter) Vezi definitia »

a-i strămuta (cuiva) căpriorii expr. a lovi (pe cineva) tare peste obraz. Vezi definitia »

REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter. Vezi definitia »

violenta verbala Vezi definitia »

desmântá (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar. Vezi definitia »