TENÓR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreț care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto și bariton. [Cf. fr. ténor, it. tenore]. Vezi definitia »

AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor) Vezi definitia »

a prinde un ginitor expr. (intl. – d. hoții de buzunare) a întâlni o victimă care sesizează că i se fură din geantă sau din buzunar. Vezi definitia »

BASCULATÓR s. n. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc. (după fr. basculeur) Vezi definitia »

CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur. Vezi definitia »