CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

ZĂLEZÍT² s. n. Atrofiere generalizată la nou-născuți. (din zălezi) Vezi definitia »

șăngărít, șăngărítă, adj. (reg.) bolnav de șancru. Vezi definitia »

afanisit, -ă, afanisiți, -te adj. beat; amețit Vezi definitia »

DOGORÍT, -Ă, dogoriți, -te, adj. Înfierbântat, ars; pârlit. [Var.: dogorất, -ă adj.] – V. dogori. Vezi definitia »