Definita cuvantului principal
PRINCIPÁL, -Ă adj. 1. Cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. Propoziție principală (și s.f.) = propoziție care nu depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție dintr-o frază și care are, la rândul ei, subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu principal
SÍMMENTHAL s. n. Rasă de taurine originară din Elveția, având greutatea de 700-1000 kg și o mare producție de lapte. [Pr.: zimăntal] – Din n. pr. Simmenthal. Cf. fr. [race du] Simmental. Vezi definitia »
INTERVERTEBRÁL, -Ă adj. situat între vertebre. (< fr. intervertébral) Vezi definitia »
HIDROCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hidrocefalie. (< fr. hydrocéphale) Vezi definitia »
SIAL2(O)-, -SIALÍE elem. „salivă”. (< fr. sial/o/-, -sialie, cf. gr. sialon) Vezi definitia »
MUTUÁL, -Ă adj. 1. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Asistență mutuală = formă de colaborare politică și militară între state, în condiții stipulate de contracte, în scopul apărării comune împotriva unui eventual atac armat; inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus]. Vezi definitia »