HIPOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma]. Vezi definitia »

BĂȘCĂLÍE s. f. (Arg. și fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec. Vezi definitia »

ERITRURÍE s.f. (Med.) Colorare în roșu a urinei, datorită hemoglobinei sau unui pigment colorat introdus în organism. [Gen. -iei. / < fr. erythrurie]. Vezi definitia »

RADIOAUTOGRAFÍE s. f. 1. metodă roentgenologică de verificare a prezenței substanțelor radioactive în glandele hormonale. 2. imagine obținută pe un film radiografic după injectarea și localizarea într-un organ a unui izotrop radioactiv. (< engl. radioautography) Vezi definitia »

ablepsíe s. f. cecitate (1). (< fr. ablepsie) Vezi definitia »