MIRABILÍT s. m. (Min.) Sulfat de sodiu natural folosit în industria chimică, a sticlei etc. – Din engl. mirabilite. Vezi definitia »

CĂLÍT², -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli. Vezi definitia »

ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien. Vezi definitia »

NUMULÍT s. m. foraminifer fosil ale cărui cochilii au format prin sedimentare roci calcaroase. (< fr. nummulite) Vezi definitia »

ASTROCÍT s. n. celulă de țesut nervos proprie emisferelor cerebrale. (< fr. astrocyte) Vezi definitia »