RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium) Vezi definitia »

caștaliu, caștalii s. m. (intl.) pesoană rezultată din căsătoria dintre un român și o țigancă sau un țigan și o româncă. Vezi definitia »

FEROALUMÍNIU s. n. Aliaj de fier și aluminiu. [Var.: feralumíniu s. n.] – Din fr. ferro-aluminium. Vezi definitia »

CIÁȚIU s.n. (Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pron. ci-a-. / < fr. cyathe, cf. gr. kyathos]. Vezi definitia »

AVANTÁGIU s.n. v. avantaj. Vezi definitia »