HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác s. n.] – Din tc. ocak. Vezi definitia »

galactofág, –ã adj., s. m. f. (cel) care se hrãnește cu lapte. (din fr. galactophage) Vezi definitia »

NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage. Vezi definitia »

prag (práguri), s. n. – 1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. – 2. Consolă, treaptă. – 3. (Înv.) Stîlp de pod. – 4. Banc, grind. – 5. Șuvoi adînc, cădere de apă. – 6. Cordar. – 7. Pubis. – Mr., megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg. prag, alb. prak. Pentru sensul 5, cf. Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123. – Der. prăgar, s. m. (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case). Vezi definitia »

podeág, podeáguri, s.n. (reg.) 1. (în forma „podeac”) podeț. 2. (înv.) platou, podiș, tăpșan mai mic. 3. movilă. Vezi definitia »