PROEMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieșitură (în relief), ridicătură. [Pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence]. Vezi definitia »

vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne Vezi definitia »

izínă (izíne), s. f. – 1. Slăbiciune, moliciune, lîncezeală. – 2. Murdărie, jeg. Sb. jèzina (Drăganu, Dacor., VII, 134; DAR). – Der. izini, vb. (a slăbi; a murdări). Vezi definitia »

FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. Vezi definitia »

HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale și animale, cu o puternică acțiune vasodilatatoare. (< fr. histamine) Vezi definitia »