comoáră (comóri), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik. Vezi definitia »

zi-lumínă s. f., art. zíua-lumínă, g.-d. art. zílei-lumínă; pl. zíle-lumínă Vezi definitia »

PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din fr. pentose. Vezi definitia »

búnă-cuviínță (politețe) (-vi-in-) s. f., art. búna-cuviínță (dar: buna lui cuviință), g.-d. art. búnei-cuviínțe Vezi definitia »

OVALBUMÍNĂ s. f. albumina din albușul de ou. (< fr. ovalbumine) Vezi definitia »