șeituí, șeituiésc, vb. IV (reg.) a stoarce la teasc. Vezi definitia »

VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui. Vezi definitia »

șúi (-íe), adj. – Zăpăcit, flușturatic. Origine incertă. Poate din sl. šuĭ „sinistru” (Cihac, II, 396; Șeineanu, Semasiol., 104), cf. pol. szuja „mizerabil”. După Bogrea, Dacor., IV, 849, din rut. šuja „neisprăvit”, care este același cuvînt pol. Vezi definitia »

REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re¹- + orândui. Vezi definitia »

ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui. Vezi definitia »