ȚONC, țoncuri, s.f. (reg.) clește (de scos cuie) Vezi definitia »

inc, incuri, s.n. (reg.) 1. poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2. chiot, râs înfundat. 3. capriciu. Vezi definitia »

ADÚNC, -Ă adj. (biol.; despre organe) curbat spre interior. (< lat. aduncus) Vezi definitia »

runc (rúncuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa). Vezi definitia »

AEROTÁNC s. n. construcție pentru epurarea biologică a apelor. (< engl. aerotank) Vezi definitia »