DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

PRODÚCTICĂ s. f. totalitatea echipamentelor informatice utilizate în producția industrială. (< fr. productique) Vezi definitia »

COBEÁLĂ, cobeli, s. f. Faptul de a cobi. – Cobi + suf. -eală. Vezi definitia »

ARBALÉTĂ s. f. 1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile. 2. armă folosită la vânătoarea sub apă. (< fr. arbalète) Vezi definitia »

CATAMNÉZĂ s.f. Studiul evoluției unei boli după datele obținute de la bolnav după ieșirea din spital. [< fr. catamnèse, cf. gr. katamnesis – reamintire]. Vezi definitia »