plátcă (plắtci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platha (Cihac, II, 261). Vezi definitia »

MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarța unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăție (ascunsă). 4. cilindru subțire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine) Vezi definitia »

OBLIGÁNȚĂ s. f. amabilitate, bunăvoință. (< fr. obligeance) Vezi definitia »

míjă s.f. (reg.) 1. clipeală din ochi. 2. joc copilăresc; mijoarcă, ajumita. Vezi definitia »

OBÉLĂ s.f. Semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. [< fr. obèle, gr. obelos]. Vezi definitia »