CONSECVÉNȚĂ s. f. faptul de a fi consecvent. ◊ (în logica scolastică) implicația și decurgerea formulelor logice una din alta. ◊ caracteristică a gândirii corecte care respectă legile și regulile de formare și transformare într-un sistem deductiv. (< fr. conséquence, lat. consequentia) Vezi definitia »

POLÁTĂ, polate, s. f. (Reg.) Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie. ♦ Streașină. [Var.: polátră s. f.] – Din bg. polata. Vezi definitia »

CUNICULICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă. (< fr. cuniculiculture) Vezi definitia »

INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance. Vezi definitia »

OVALBUMÍNĂ s. f. albumina din albușul de ou. (< fr. ovalbumine) Vezi definitia »