MENONÍT, -Ă s. m. f. membru al unei secte anabaptiste, răspândită azi în Olanda, SUA și Germania. (< fr. mennonite) Vezi definitia »

mărgărít (mărgărínt) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl. mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi) Vezi definitia »

PROPOVEDUÍT adj. v. PROPOVEDUI. [DLRM] Vezi definitia »

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi. Vezi definitia »

TĂGĂDUÍT, -Ă, tăgăduiți, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – V. tăgădui. Vezi definitia »