conăcít s.n. (înv.) 1. conăcire, poposire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire. Vezi definitia »

MALAHÍT s. n. carbonat bazic natural de cupru verde, sticlos, piatră semiprețioasă. (< fr. malachite) Vezi definitia »

TUMĂNÍT, -Ă, tumăniți, -te, adj. (Reg.) Zăpăcit, prostit, năucit. – V. tumăni. Vezi definitia »

MONTMORILLONÍT, montmorillonite, s. n. Alumosilicat natural de magneziu, aluminiu și fier, din grupa mineralelor argiloase, moale, gras, absorbant, de culoare alba, folosit la purificarea diferitelor soluții, în industria textilă, a cauciucului, cosmetică, alimentară etc. [Pr.: -ri-lo-, var. (după alte surse) montmorilonit]. – Din fr. montmorillonite. Vezi definitia »

ștecuít s.n. (reg.) înfiptul la pământ al aracilor; arăcit. Vezi definitia »