TIMPÁN, timpane, s. n. 1. (Anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă. 3. (Arhit.) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano. Vezi definitia »

SĂTEÁN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean. Vezi definitia »

MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec. Vezi definitia »

NAMURIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul inferior al carboniferului mediu. (< Namur n. pr. + -ian) Vezi definitia »

IÁHTMAN s. m. sportiv care practică iahtingul. (< fr. yachtman, engl. yachtsman) Vezi definitia »