BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică. Vezi definitia »

glídă s.f. (reg.) șir, grup de soldați. Vezi definitia »

închipuínță s.f. (înv.) părere. Vezi definitia »

SIMPATÍNĂ s.f. Substanță secretată de terminațiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. [< fr. sympathine]. Vezi definitia »

pocríșcă s.f. (reg.) femeie necăsătorită care are un copil. Vezi definitia »