musafír (musafíri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir. – Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik. Vezi definitia »

mozavír (-ri), s. m. – Defăimător. – Var. muzavir. Megl. muzuvir. Tc. (arab.) müzavir (Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1526a), cf. ngr. μουζαβίρης. Sec. XVII, înv. – Der. mozavirie (var. muzavirie), s. f. (calomnie): mozaviri, vb. (a calomnia); mozavirnic, adj. (calomnios). Cf. sp. manzobre (Corominas, III, 258). Vezi definitia »

PORFÍR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură]. Vezi definitia »

FACHÍR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman ori hindus (care practică exercițiile yoga); (sens curent) prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de circ (originar din India). – Din fr. fakir. Vezi definitia »

GHELÍR, gheliruri, s. n. (Turcism înv.) Câștig obținut fără muncă. – Din tc. gelir. Vezi definitia »