condéi (condéie), s. n. – 1. Pană, toc. – 2. Pană specială pentru a încondeia ouăle de Paști. – 3. (Înv.) Pensulă. – 4. Mod de a scrie, stil. – 5. (Înv.) Birou, cabinet. – 6. Cîrmă. – 7. Cuțit de meliță mecanică. – Mr. cundil’u, megl. cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb. kondilĭ (sec. XVII), alb. kondilj. – Der. încondeia, vb. (a desena, a împodobi ouăle de Paști; a defăima); încondeială, s. n. (culoare neagră de vopsit sprîncenele); încondeietură, s. f. (acțiunea de a încondeia ouăle de Paști; defăimare). Vezi definitia »

sindiréi s.m. (reg.) țelină. Vezi definitia »

MESÍEI s. m. g.-d. art. v. mesía. [DMLR] Vezi definitia »

persăcéi s.m. pl. (reg.) canale. Vezi definitia »

O MIE DE LEI băț, chiftea, o muie de lei, palmă, tonă. Vezi definitia »