Definita cuvantului ștremeleag
ștremeleág, ștremelége și ștremeleáguri, s.n. și ștremelégi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ștremeleag
toiág (-iége), s. n. – 1. Par, baston. – 2. Cîrjă. – 3. Bîtă de cioban. – 4. Cîrjă pastorală. – 5. Baston ca însemn de autoritate. – 6. Sceptru. – 7. Sprijin, reazem. – 8. Lovitură cu bastonul. – 9. Lumînare de morți care se face de aceeași lungime cu cel răposat. – 10. (S. f. pl.) Numele a trei stele din constelația Orion. – Mr. tuiag(ă), megl. tuiagă. Sl. (sb.) toiaga, cf. bg. tojag (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 416; Conev 65; Byck-Graur, BL, I, 14); pare cuvînt oriental, cf. tc. toyaka. – Der. to(i)egi, vb. (a umbla, a cutreiera; a bate cu ciomagul). Vezi definitia »
birșág (-guri), s. n. – (Trans.) Amendă. Mag. birság (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. birșeg(ăl)ui, vb. (a amenda). Vezi definitia »
pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal). Vezi definitia »
pustieșág, pustieșáguri, s.n. (reg.) 1. pustiu. 2. ogor lăsat în paragină, necultivat. 3. (înv.; în forma: pustușag) pustiire. 4. (în forma: pustușag) avere mare (a cuiva). Vezi definitia »
REICHSTAG s. n. Denumire dată Parlamentului german între 1867 și 1945. [Pr.: ráihstag] – Cuv. germ. Vezi definitia »