CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia. Vezi definitia »

BROȘURÍCĂ, broșurele, s. f. Diminutiv al lui broșură. Vezi definitia »

ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ◊ întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis) Vezi definitia »

CLÓCĂ, cloci, s. f. (Reg.) Cloșcă. – Postverbal al lui cloci. Vezi definitia »

FÚFĂ, fufe, s. f. 1. (Iht.) Plevușcă. 2. (Depr.) Femeie ușoară, neserioasă. – Et. nec. Vezi definitia »