șamalageá, șamalagéle, s.f. (înv. și reg.) 1. varietate scumpă de șam (damasc). 2. (la pl.) sorturi de șamalagea. 3. obiect de îmbrăcăminte confecționat din șamalagea. Vezi definitia »

flocirea, flocirele s. f. (glum.) floare, floricică. Vezi definitia »

MIOREÁ, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea. Vezi definitia »

ÚNULEA, ÚNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. - Unu + le + a. Vezi definitia »

eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele. Vezi definitia »