CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Din fr. caracul. Vezi definitia »

actul prin care femeia se fute cu barbatul Vezi definitia »

NOCTAMBÚL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f. (Med.) Somnambul. ♦ Fig. (Fam.) Persoană care își pierde nopțile în petreceri. – Din fr. noctambule. Vezi definitia »

untul pamantului Vezi definitia »

- invelisul de beton al unui reactor nuclear, cu rol de protectie si de ultima bariera la radiatii Vezi definitia »