ștrapáț, ștrapáțuri, s.n. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ștrapăț = a) (despre oameni) de corvoadă; b) (despre obiecte) de dârvală. Vezi definitia »

BALINȚ, com. în jud. Timiș, pe Bega; 2.014 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

PĂHĂRÚȚ, păhăruțe, s. n. Păhărel. – Pahar + suf. -uț. Vezi definitia »

plumbúț, plumbúți, s.m. (reg.) plumbișor. Vezi definitia »

chimenéț, chimenéțe, s.n. (reg.) poliță în colțul caselor țărănești. Vezi definitia »