FLEGMAZÍE, flegmazii, s. f. Inflamație internă. – Din fr. phlegmasie. Vezi definitia »

CRONOPATOLOGÍE s. f. capitol nou al medicinei care studiază dereglarea proceselor bioritmice ale organismului. (< crono- + patologie) Vezi definitia »

ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria. Vezi definitia »

MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar și scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorțișoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, șofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanță puternic mirositoare. Vezi definitia »

STEREOTOPOMETRÍE s. f. tehnică a determinării coordonatelor în spațiu și a întocmirii de planuri topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor. (< fr. stéréotopométrie) Vezi definitia »