OLIGURÍE s.f. Diminuare a secreției urinare. [Gen. -iei. / < fr. oligurie, cf. gr. oligos – puțin, ouron – urină]. Vezi definitia »

HEMORINÍE s. f. hemoragie nazală, produsă de ruperea unui vas de sânge. (< fr. hémorhinie) Vezi definitia »

OSTENTÁȚIE s. f. atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalți; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretențioasă. ♦ cu ~ = în mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio) Vezi definitia »

CRIPTÍE s. f. (ant.) probă de inițiere cu care se încheia educația spartană. ◊ expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă. (< fr. cryptie) Vezi definitia »

SPECTROMORFÍE, spectromorfii, s. f. „spectru” și „morphé”; 1. Concepție de analiză mobilă cu multiple aspecte de plurimorfism arhitectural. 2.(Muz.) Abordare analitică spectrală, ce pornește de la relevarea în sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -breșă / fluență, funcții / întreg-, explicitat prin investigări de natură relațională și procesuală, ale căror efecte morfice au ca rezultat un ansamblu de exprimări formale specifice unei aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor: Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene; Editura Vergiliu, București, 2005, pag. 10; ISBN 973-7600-05-3). Vezi definitia »