Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »
EFEBOLOGÍE s.f. Studiul modificărilor structurale și funcționale ale vârstei pubertății masculine. [Gen. -iei. / < fr. éphébologie, cf. gr. ephebos – adolescent, logos – studiu]. Vezi definitia »
FOTOMICROSCOPÍE s.f. Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. [Gen. -iei. / cf. fr. photomicroscopie]. Vezi definitia »
CREATININEMÍE s.f. (Med.) Prezența creatininei în sânge. [< fr. créatininémie]. Vezi definitia »
ISCHEMÍE s. f. diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. (< fr. ischémie) Vezi definitia »