ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique. Vezi definitia »

DEMAGÓGIC, -Ă adj. De demagog; pătruns de demagogie. [Cf. fr. démagogique, it. demagogico]. Vezi definitia »

ARSÉNIC² adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsénique) Vezi definitia »

ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor]. Vezi definitia »

PARAMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la parametri. [< fr. paramétrique]. Vezi definitia »