múdă s.f. (reg.) totalitatea sforilor cu care se strâng pânzele la o corabie. Vezi definitia »

-PICNÓZĂ elem. picno-. Vezi definitia »

ZMÉURĂ s. f. Fructul zmeurului. [Pr.: zme-u-] – Et. nec. Vezi definitia »

țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282. Vezi definitia »

VALVULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. [< fr. valvulite]. Vezi definitia »