ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei¹. 2. S. f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus. Vezi definitia »

ANTIDIARÉIC, -Ă, antidiaréici, -e, adj., s.n. (Medicament) contra diareii. (din anti- + diareic) Vezi definitia »

BRIC¹ s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick) Vezi definitia »

ARAMÁIC s.n. Idiom din familia limbilor semitice, în care sunt scrise o parte dintre cărțile de cult ale evreilor. [< sem. aramaik]. Vezi definitia »

VANÁDIC adj.m. Acid vanadic = acid derivat din vanadiu. [< fr. vanadique]. Vezi definitia »