TRAVÉRS s.n. 1. (Mar.) Partea de jos și de sus a coastei unei corăbii. ♦ Direcție perpendiculară pe direcția în care se deplasează o navă. ◊ Vânt de travers = vânt care bate dintr-o direcție (aproape) perpendiculară pe axa longitudinală a navei. 2. Nume generic pentru țesăturile care au dungi transversale. [Pl. -se, -suri. / < fr. travers]. Vezi definitia »

cu dus și întors expr. riscant. Vezi definitia »

ÎNTÓRS², -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce. Vezi definitia »

UNIVÉRS, universuri, s. n. 1. Lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei; cosmos. 2. Globul pământesc; parte populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediată în care trăiește cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum. Vezi definitia »

MICROUNIVÉRS s. n. micul univers; microcosm (3). (< micro¹- + univers) Vezi definitia »