Definita cuvantului chiabur
chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chiabur
ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
BABUR (BABER, BABAR), Zahir ad-Din Muhammad (1483-1530), principe mongol, primul împărat (1526-1530) și întemeietorul dinastiei Marilor Moguli din India. Descendent din Timur Lenk. Memorii („Babur-name”), cu informații prețioase despre popoarele din India, Afghanistan și Asia Centrală. Vezi definitia »
RASEUR [-SÖR] s.m. animal reproducător ai cărui descendenți prezintă caracterele rasei. (< fr. raceur) Vezi definitia »
ASSUR, oraș în N Mesoptamiei. Întemeiat în milen. 3 î. Hr.; cea mai veche capitală a statului asirian. Vezi definitia »
umúr, umúruri, s.n. (înv.) treabă importantă. Vezi definitia »